Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad din Iaşi

Începuturile învăţământului agricol moldav se regăsesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când, intre anii 1842 şi 1848, cel dintâi mare agronom român, Ion Ionescu de la Brad, prezintă la Academia Mihăileană din Iaşi primele lecţiuni de agricultură. În urma demersurilor insistente ale unui grup de profesori entuziaşti, la 2 mai 1905 Senatul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi votează în unanimitate, iar mai târziu Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice aprobă înfiinţarea la Facultatea de Ştiinţe a catedrelor de Chimie Agricolă şi Chimie Tehnologică.

Anul de naştere a învăţământului universitar agricol ieşean este considerat a fi 1912, când, prin Legea Învăţământului Superior publicată în M.O./27 martie, se stabileşte înfiinţarea Secţiei de Ştiinţe Agricole, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. La Iaşi debutează astfel o şcoală superioară agricolă, cu cursuri moderne, grupate în două categorii - pregătitoare şi agricole, susţinute de un colectiv de profesori eminenţi: Haralamb VASILIU, Agricola CARDAS, Ioan BORCEA, Autonom GEORGESCU, Alexandru OBREGIA, Ion CONSTANTINEANU.

Marea Unire din anul 1918 reîntregeşte teritoriul istoric al românilor şi ridică potenţialul economic, în principal agricol, al României Mari. În această nouă conjunctură social-economică, prof. Agricola CARDAS, numit în 1918 director al agriculturii din Basarabia, înaintează în anul 1926 Ministerului Instrucţiunii Publice un memoriu prin care solicită transferul învăţămantului agronomic moldav de la Iaşi la Chişinău, capitala unei regiuni cu mare potenţial agricol.

În M.O. nr. 82/9 aprilie 1933 s-a publicat Legea pentru transformarea Secţiei de Ştiinţe Agricole de pe lângă Universitatea din Iaşi, în Facultate de Ştiinţe Agricole a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, cu sediul la Chişinău. Legea stabilea, printre altele, baza materială a noii Facultăţi, alcătuită din imobile, ferme, vii şi peiniere, inclusiv cele de la Iaşi (câmpurile experimentale Ezareni şi Adamachi şi Punctul Zootehnic Copou). Consiliul de Facultate, alcătuit din profesorii Haralamb VASILIU (Chimie agricola), Agricola CARDAS (Zootehnie), Nicolae FLOROV (Agrogeologie) şi Constantin MOTAS (Zoologie), îşi alege decanul în persoana prof. Haralamb VASILIU (1933-1936, 1938-1940). Sub conducerea acestuia şi a decanului, prof. Agricola CARDAS (1936-1938), se realizează organizarea noii Facultăţi, precum şi elaborarea regulamentului propriu de funcţionare academică şi financiară.

În anul 1940 România modernă suferă cea mai cumplită tragedie naţională, prin pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Herţei, a Transilvaniei de nord şi a sudului Dobrogei, respectiv mai mult de o treime din teritoriul naţional. În noua conjunctură politică, cu Basarabia alipită abuziv la Uniunea Sovietică, prin Decretul-lege 3463/15 octombrie 1940, Facultatea de Ştiinţe Agricole de la Chişinău este desfiinţată.